The Door (Ușa) - Magda Szabó

sâmbătă, 13 iunie 2015


The Door (Ușa) a fost prima mea incursiune în literatura maghiară și primul pas pentru a scăpa de ignoranța din toți acești ani. Pentru multă vreme, am trăit cu prejudecata că vecinii noștri vestici nu au mare lucru de oferit în ceea ce privește literatura. Nimic mai greșit. După ce am citit romanul Magdei Szabó, iar ulterior și Satantango al lui László Krasznahorkai, mi-am dat seama că ungurii au multe cărți valoroase - ba chiar și un Nobel pentru literatură, acordat lui Imre Kertész în 2002. 

Romanul Magdei Szabó are unul dintre cele mai puternice și memorabile personaje pe care le-am întâlnit până acum în literatură. Este vorba despre o simplă femeie în vârstă, o menajeră analfabetă pe nume Emerence, însă aparențele banale ascund un caracter enigmatic, de-a dreptul uluitor. Înzestrată cu o putere aproape mitologică, revoltată de religie și de medicină, luând în derâdere activitățile și meseriile care nu includ munca fizică, Emerence este înconjurată de taine ca un văl. Personalitatea ei este plină de contraste, căci, pe lângă ideile încăpățânate și bizare, ea dă dovadă de bunătate și de o înțelegere superioară, fiind o adevărată salvatoare a fugarilor și a animalelor abandonate.

Fusese modelul tuturor, ajutorul tuturor, exemplarul suprem. Emerence era neprihănită și incoruptibilă, sinele mai bun la care aspira fiecare dintre noi. Cu fruntea acoperită în permanență de broboadă și cu fața liniștită ca un lac, ea nu cerea nimic de la nimeni și nu depindea de cineva. Își asuma poverile celorlalți fără a vorbi vreodată de ale ei. (traducere proprie din engleză)

Am fost fascinată de Emerence de la început până la sfârșit, deși nu pot spune că am iubit-o. Personalitatea ei este una magnetică, stârnind sentimente contradictorii, impregnând memoria cititorului cu o imagine puternică care durează. Trecutul său este învăluit în mister, iar poveștile pe care le spune despre copilăria ei par desprinse din basme, fiind la fel de greu de crezut ca și acestea din urmă. Viața ei actuală este, de asemenea, o enigmă: permanent, bătrâna ține închisă ușa de la apartament, fără a invita pe nimeni înăuntru. Toți prietenii ei (și are destui) sunt întreținuți afară, pe verandă. Nimeni nu o cunoaște pe Emerence cu adevărat, căci fiecare a aflat doar frânturi și fragmente din viața ei, fără a-i ști povestea în întregime. Dar ce se află în spatele acestei uși închise și, mai ales, cine este Emerence?

Din păcate, Emerence era perfectă din toate punctele de vedere, câteodată într-un mod apăsător. [...] Programul ei imprevizibil avea un randament uimitor, bătrâna muncea ca un robot și ridica, fără să se cruțe, mobile care nu puteau fi ridicate. În rezistența și în puterea ei de muncă era ceva aproape înfricoșător, cu atât mai mult cu cât nici nu era nevoie să facă atâtea lucruri. În mod vizibil, Emerence trăia prin muncă, îi plăcea să lucreze, nu știa ce să facă cu orele ei libere. (traducere preluată din ediția românească)

Aproape întregul roman gravitează în jurul lui Emerence, pe care o cunoaștem, treptat și fragmentar, prin cuvintele scriiitoarei care a angajat-o. Mai mult decât povestea unei relații dificile dintre două femei complet diferite, The Door este istoria descoperirii și, totodată, a cuceririi unei personalități monumentale. Va reuși una dintre ele să o domine și să o stăpânească pe cealaltă? Eu am omorât-o pe Emerence. Și faptul că am vrut s-o salvez, nu s-o distrug, nu schimbă nimic, se confesează scriitoarea chiar la începutul romanului. Însă lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere, căci, cu cât un lucru este mai simplu, cu atât este mai puțin probabil să fie înțeles, scrie Magda Szabó în acest roman extraordinar.


PS: Am citit romanul în 2013, iar textul este preluat de pe Goodreads (îmi propusesem să recitesc cartea, pentru că mi-a plăcut foarte mult și aș fi vrut să scriu mai detaliat despre ea, însă nu am reușit). Văd că la noi s-au tradus câteva cărți de Magda Szabó înainte de '90: Căprioara. Pomana porcului (1967), Spuneţi-i Zsófiei (1974) și Pilat (1985), pe care le voi căuta. A, și mai este o carte apărută în 2003 la Iași, Abigél. Dacă găsiţi The Door în engleză (sau, de ce nu, în maghiară), citiți-l neapărat. Poate se întâmplă o minune și va fi tradus și la noi...

Ed. Allfa, 2015, 232 pag.,
trad. Andrei Dósa
PS 2: Inima mi-a luat-o la goană acum și am un nod în stomac de emoție, pentru că, spre uluirea mea, am descoperit că romanul a apărut recent la editura ALL. Pregătisem textul de mai sus de câteva luni, dar l-am tot amânat, pentru că nu sunt foarte mulțumită de el. Astăzi m-am hotărât totuși să îl public pe blog, așa că am intrat pe Goodreads pentru a verifica câteva detalii. Am observat, cu uimire, că editura ALL i-a dat cinci stele (ei dau cinci stele la tot ce au publicat, dar de data aceasta chiar au dreptate), așa că am căutat cu mâini tremurânde ediția românească a Ușii lui Magda Szabó. Există, oameni buni, există!! Nu pot să cred că ceea ce am scris mai sus, minunea la care speram fără o speranță reală, chiar s-a întâmplat. Ar fi cazul să scot eticheta „Ar trebui traduse” de la postare - iupiii! Sunt extrem de fericită, dacă încă nu v-ați dat seama! Așa că nu mai stați pe gânduri, luați acest roman și citiți-l. Povestea lui Emerence (Emerenc, în ediția românească) este una extraordinară - sper doar că traducerea se ridică la nivelul ei. Ceea ce am citit aici, de unde am și preluat câteva fragmente, sună cam ciudat și mi-a scăzut un pic din bucuria veștii; pe de altă parte, habar n-am cum este originalul. Dacă mai citește cineva ediția românească, aștept cu mare curiozitate păreri.

Când am bătut la ușă, nu am primit niciun răspuns, dar am auzit-o făcând zgomot prin casă și faptul că nu puteam să mișc clanța nu era o noutate, nimeni nu văzuse încă ușa casei lui Emerenc larg deschisă, cu toate că, dacă te rugai de ea, ieșea cu chiu cu vai din casă. Se știa că, imediat ce ajungea acasă, trăgea toate zăvoarele, lumea se obișnuise deja. I-am strigat să se grăbească pentru că nu mai pot să stau, am treabă. Cuvintele mele au fost întâmpinate de aceeași tăcere, dar, când am dat cu pumnul în clanță, a ieșit val-vârtej, și mi s-a făcut frică, am crezut că o să mă lovească. A trântit ușa în urma ei și a zbierat să n-o bat la cap după orele de lucru, că nu e plătită pentru asta. (traducere preluată din ediția românească)



22 de comentarii

  1. Mhhh, nu ştiu dacă am citit ceva de vreun autor maghiar. Se pune dacă a citit mama Diamantele negre de Jokai Mor şi i-a plăcut mult mult (şi poate a mai citit şi altele)? :D
    Dacă ajung prin vreo librărie românească şi-mi sare-n cale Magda asta... Am tot citit despre Satantango şi abia azi am găsit un sens în titlu, pînă acum am crezut că e vreun nume unguresc. Ups.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu n-am făcut progrese prea mari în privința literaturii maghiare, deși îmi propusesem să citesc mai mulți autori - asta dacă nu o iau în calcul pe Agota Kristof, care a fugit din Ungaria când avea 21 de ani. Satantango nu prea mi-a plăcut la început, dar apoi a ajuns să mă obsedeze atmosfera romanului (cred că nici eu nu am găsit vreun sens în titlu, la prima vedere).

      Să nu râzi de mine, dar de ieri mă macină problema traducerii românești pentru Ușa. După ce, la început, am sărit în sus de bucurie, pasajele pe care le-am citit pe site-ul editurii m-au cam dezumflat. Oare așa o fi și originalul? În engleză nu am remarcat vreo curgere împiedicată a cuvintelor, dar aici mi-a sărit în ochi. Și chiar iubesc cartea asta! E clar, următorul pas va fi să confrunt câteva pasaje din cele două traduceri - sunt maniacă, știu. :))

      Ștergere
    2. A, stai, că uitasem: am citit și ”Elogiu femeilor mature” de Stephen Vizinczey și ”Zona Sinistra” de Ádám Bodor (scriitorul e născut în România), așa că s-au strâns, totuși, ceva titluri din literatura maghiară. Ar trebui să trec și la autorii mai cunoscuți.

      Ștergere
  2. Da, Jokai Mor, uitasem de el, si eu l-am citit pe vremuri. M-am invatat sa citesc fara sa iau in seama nationalitatea scriitorului. Pe cand eram tanar mi se parea ca dupa Mann sau Kafka sau Camus mai greu gasesti ceva pe masura dar am dat de Soldatul Svek si m-am lecuit. :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-am citit nimic de Jokai Mor, deși cred că am ceva de el prin biblioteca părinților (dar face parte din ciclul „Too late to read now”). Mie mi se pare important să ții cont de naționalitatea scriitorului, pentru că acest aspect influențează mult scriitura, mentalitatea, ideile și temele abordate. Acum, na, fiecare cu obiceiurile sale de lectură. :)

      Ștergere
  3. @vio, @ema, va recomand Atilla Bartis - Tihna, in traducere foarte buna din cite imi amintesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțam de recomandare, Lavinia! Mi se pare că am cartea în wishlist, dar nu mai este pe stoc. Poate o găsesc la bibliotecă.

      Ștergere
  4. Esterhazy si Kertesz, neaparat trebuie adaugati pe lista! :)

    Eu am pus Usa pe lista de Bookfest to-read dar pentru luna iulie ca iunie e booked in totalitate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțam, Răzvan, cei doi sunt pe lista îndepărtată - nu știu de ce, dar nu mă trage ața să-i citesc acum.
      Așa de tare mă bucur că vrei să citești ”Ușa”! Voi sta cu inima cât un purice până aflu cum ți s-a părut. Pe Goodreads, șapte din cei nouă prieteni care au citit-o i-au dat notă maximă, deci nu mi se pare doar mie că e o carte mișto. :)) Dar acum mă întreb dacă nu cumva a sunat mai bine în engleză, așa că te-aș ruga să dai un feedback legat de traducere și/sau cursivitatea textului. Aștept părerea „demolatorului”. :))

      Ștergere
    2. "Demolatorul" :))))))

      Ce-mi place cum suna! Am sa-mi si schimb pseudonimul in Demolatorul :))

      Am sa iau si cartea in engleza si am sa compar cateva pasaje care-mi par ciudate, promit. :)
      Editura All e pe lista de Bookfest. Sunt ceva carti interesante de la ei.

      Ștergere
    3. Hihi, mă bucur că te-am amuzat. Ți-am zis eu că ai ceva inuman în genele tale. :))
      Îți trimit eu cartea în engleză când mă întorc în oraș. Am vrut să confrunt câteva paragrafe, dar n-am avut timp.

      Ștergere
  5. Interesant, nu m-am gandit niciodata la literatura vecinilor nostri...destul de ciudat, avand in vedere ca am copilarit alaturi, in Arad... Citind recenzia ta, am devenit brusc curioasa. De fapt, de fiecare data inainte sa citesc ceva, ma uit sa vad ce ai mai citit tu, dar mai ales ce ai scris despre... Multumim, Ema :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ești tu drăguță, Violeta... Îți mulțumesc! :)
      Mă bucur că ți-am trezit interesul - niciodată nu e prea târziu. :) Nici eu nu i-am luat în calcul pe maghiari până mai acum doi ani, iar când s-a întâmplat a fost datorită comunității Goodreads, cu ajutorul căreia am descoperit multe cărți faine și am scăpat de multe prejudecăți. Hihi, parcă vorbesc de ceva gen Alcoolicii anonimi. :))

      Ștergere
  6. O carte absoluta din multe puncte de vedere. Mi-a placut foarte mult si vocea scriitoarei si povestea - relatie a celor doua femei. O antiteza a unei relatii perfecte de prietenie conturata in gesturi mai mult decat in vorbe.

    Si, apropo de traducere, mie mi-a convenit. Nu am cu ce compara pentru ca nu am citit versiunea in engleza sau in original (desi marturisesc ca mi-ar fi placut) insa ritmul sacadat, diferit dar bine proportionat chair s-a pliat pe o voce autentica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur tare mult că ți-a plăcut cartea, Georgiana! :) Observ că „Ușa” e una dintre cărțile norocoase: deși autoarea este practic necunoscută la noi, cartea se bucură de atenție și este citită. O merită din plin, povestea este una originală, la fel ca vocea narativă.
      Îți mulțumesc pentru feedback, m-am liniștit în legătură cu traducerea. :) Și ediția de limbă engleză a avut un ritm aparte, neobișnuit, mă bucur că asta se simte și în traducerea românească - cel mai probabil, la fel este și originalul (eu m-aș bucura să pot citi măcar în franceză și spaniolă, în ce privește maghiara voi rămâne doar la câteva cuvinte și expresii). Probabil că pasajele pe care le-am citit eu mi s-au părut ciudate pentru că au fost rupte din context și din ritmul lecturii, care se simte cu totul altfel când o iei de la început. Sper că voi reciti cartea la un moment dat, deși îmi propun asta adeseori și foarte rar reușesc să o fac...

      Ștergere
  7. Abia acum am ajuns si eu la ea…
    Iti multumesc, Ema, fara recomandarea ta, poate nu as fi citit cartea asta niciodata si as fi pierdut o comoara. Asa patesc mereu … simt o mare recunostinta fata de persoana care imi recomanda o carte minunata.:)
    Iti inteleg bucuria cu care ai descoperit ca a fost tradusa in romana :) Si eu sunt fericita pentru asta :)
    Nu am observat nimic deranjant in traducere.
    Scrierea mi s-a parut cursiva, incarcata de emotii si semnificatii.
    Intr-adevar, foarte original si puternic personajul Emerenc, m-a facut sa trec prin stari contradictorii, m-a intrigat, m-a amuzat si emotionat in acelasi timp.
    Ciudatenia ei este aproape ireala, dar daca privesti cu umor actiunile ei si ii vezi bunatatea si verticalitatea, poti intelege forta inexplicabila cu care stapana ei era atrasa de Emerenc si legatura puternica care le-a unit.
    Si mi-a placut enorm felul de a scrie al Magdei Szabo, pacat ca se gasesc de cumparat si alte carti ale ei. O sa caut la biblioteca.

    Am gasit si filmul, este cu Helen Mirren (mi se pare potrivita, desi parca mai bine mergea Judi Dench :)), inca nu l-am vizionat, revin cu impresii.

    Am cautat poze cu Magda Szabo : era foarte frumoasa si distinsa.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Krysia, mă bucur mult că ai citit „Ușa” și că ți-a plăcut! Nu mai rețin dacă ai citit și altceva de Magda Szabo sau dacă asta a fost prima carte (am vorbit cu mai multe persoane despre cărțile ei și discuțiile s-au amestecat). Sper să găsești și celelalte titluri la bibliotecă, deși sunt destul de rare - chiar nu înțeleg de ce nu se reeditează. Sau poate vorbești cu un anticar și îl rogi să ți le pună deoparte, în caz că apar într-o bună zi. Eu mi-am setat alerte pe site-ul Târgul cărții, așa am reușit să cumpăr singurele exemplare din „Spuneți-i Zsofiei” și „Pilat”, iar mai demult găsisem „Căprioara. Pomana porcului” la un anticariat. Dintre cărțile traduse la noi, îmi mai lipsește „Abigél” - o am însă în engleză și cred că în cele din urmă o voi citi în ediția asta.

      Am impresia totuși că ar fi nevoie de traduceri noi, în cazul unor reeditări - iar asta e valabil pentru mai mulți autori, fiindcă în anii '60-'70 vocabularul și sintaxa frazei erau diferite de cele de azi și pentru urechile noastre sună nu doar ciudat, ci și perimat. Limbajul ăsta se potrivește de minune cu romanele clasice, fiindcă atmosfera e oricum din alte vremuri, dar pentru cărțile mai recente, nu prea. Zic asta fiindcă am început „Pilat” și, drept să spun, nu m-a atras foarte tare scriitura - dup-aia mi-a dat prin cap să compar ediția românească cu traducerea în engleză și, wow, am constatat că sună altfel. (Din fericire, traducerea la „Spuneți-i Zsofiei” mi-a plăcut mult, acolo s-a potrivit un limbaj ușor vintage.)

      Sonoritatea frazelor în traducere contează enorm, e foarte posibil ca o carte să-mi placă mai puțin din cauză că frazele nu sună cum trebuie. De aceeași problemă mă lovesc acum la o ediție din 1970 cu proză scurtă de Buzzati, dar povestirile lui sunt atât de faine, încât mi-e ușor să trec cu vederea faptul că traducerea e tare învechită pe alocuri. N-am găsit ediția mai nouă a volumului „Monstrul Colombre”, dar când o să dau de ea sunt foarte, foarte curioasă să văd dacă au folosit aceeași traducere. Căci asta-i o mare problemă la noi - editurile preiau traducerile vechi fără să le mai revizuiască, fiindcă e mai rapid și mai ieftin așa. Hai că m-am dezlănțuit pe subiectul ăsta. :)))

      Ștergere
  8. Filmul este frumos, dar - cum era de asteptat si cum se intampla in majoritatea ecranizarilor, nu are forta romanului. Insa mi-a placut mult.
    Personajul Emerenc construit de Helen Mirren este mai cald decat cel din carte.
    Daca nu ai citit cartea nu iti dai seama de multe dintre aspectele esentiale.
    Dar, una peste alta, filmul merita vazut :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, nici nu sunt sigură că știam de film - și drept să spun, mai degrabă aș reciti cartea decât să văd filmul (oricum, am uitat multe detalii, inclusiv finalul 😌), poate pentru a nu-mi modifica imaginea lui Emerenc și nici atmosfera romanului, care m-au impresionat foarte mult. Dar te cred că merită văzut.
      Las trailer-ul filmului aici, în caz că e cineva curios să-l vadă.

      Ștergere
  9. Nu mi-a venit sa cred, draga Ema, cand am gasit "Pilat" intr-un anticariat online. Tu ai reusit sa o citesti? Daca da, cum ti s-a parut?
    Am luat si alte carti destul de rare, printre care Sorin Titel - "Femeie, iata Fiul Tau".

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna! La recomandarea Emei am citit si eu abia in 2022 cartea aceasta si mi-a placut foarte mult. A fost un inceput greu, am continuat sa avansez greu cu lectura si totusi a fost ceva care m-a tinut aproape de carte si nu am renuntat - un fir invizibil. Atmosfera creata de la inceput pana la sfarsit este foarte reusita, ca un peisaj plin de ceata in care din cand in cand se intrevad lucruri- asa cum ni se dezvaluie parti din viata si personalitatea lui Emerence. Nici nu stiu daca o iubesc sau imi este indiferenta- tocmai acesta este farmecul personajului. In plus este una dintre acele carti care ma transporta total in lumea creata de autor, simt ca merg pe urmele personajelor in decorul lor. Dupa ce am citit foarte incet , acum sunt foarte aproape de final si nu as mai lasa cartea din mana. Multumesc de recomandare. Cred ca o sa mai citesc o alta carte de aceeasi autoare curand. Michelle

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.