Sub ghețar - Halldór Laxness

duminică, 5 august 2012




Recunosc că, înainte de a citi Sub ghețar, nu mai auzisem de scriitorul islandez Halldór Laxness, în ciuda faptului că a primit premiul Nobel pentru literatură în 1955. Am dat peste acest mic roman din întâmplare, premisa mi s-a părut interesantă, am început lectura, neștiind ce mă așteaptă, și am sfârșit prin a mă îndrăgosti de scriitura lui Laxness și de atmosfera minunată și stranie pe care a reușit să o creeze. Ulterior, am mai citit două trei cărți în limba engleză, iar Halldór Laxness a devenit unul dintre scriitorii mei favoriți. Cel mai mult mi-a plăcut Independent People, un roman extraordinar, care sper să fie tradus și la noi, într-o bună zi, nu foarte îndepărtată.*

*Între timp, am aflat că Oameni independenți a fost tradus la noi în 1964, iar în deceniile respective au apărut și alte cărți de Laxness: O întîmplare la Raykjavik (1955), Clopotul din Islanda (1956, 1962) și Stațiunea atomică (1956).

Revenind la Sub ghețar, prima lectură m-a impresionat puternic, pentru că este un roman de atmosferă, iar eu sunt foarte receptivă la o doză generoasă de suprarealism și mister, care, în combinație cu umorul, creează deja rețeta unei cărți favorite. Acest roman m-a făcut să râd (sau măcar să chicotesc), m-a pus pe gânduri și m-a uimit. Am găsit aici un amestec savuros de real, fantastic și absurd, pe măsură ce am pătruns într-o lume deopotrivă ireală și pământeană. Lumea magică a parohiei de la ghețar mi-a rămas puternic imprimată în memorie, prelungindu-și fascinația pentru multă vreme. Am recitit romanul de curând și am devenit conștientă de părțile mai slabe (pentru că are și așa ceva), dar Sub ghețar rămâne pentru mine o lectură aparte, datorită căreia l-am descoperit pe Halldór Laxness.

Tânărul Empi - care nu este teolog și probabil că nu va deveni niciodată - este trimis de episcop să investigheze o parohie îndepărtată din Islanda, de unde răzbat vești ciudate și îngrijorătoare: aparent, pastorul de acolo nu se mai ocupă de viața spirituală a enoriașilor, ci s-a apucat, în schimb, de potcovit cai și de diverse reparații, nevasta l-a părăsit de multă vreme și acum trăiește cu o altă femeie, iar un misterios cadavru a fost trimis pe ghețar, în loc să fie îngropat creștinește. Empi pleacă înarmat cu un reportofon și cu instrucțiunea de a fi un simplu observator, care nu trebuie să explice, ci doar să relateze. 

În parohia de la ghețar, Empi întâlnește o lume care funcționează după legi proprii și pare să fi fost ocolită de civilizație: electricitatea nu este folosită, deși este disponibilă, biserica are ușa bătută în cuie și geamurile sparte sunt acoperite cu scânduri, iar pastorul Jón lipsește cu desăvârșire, fiind plecat la potcovit de cai. O vizită în interiorul bisericii dezvăluie un dezastru revoltător: mucegaiul a pus stăpânire pe dușumea și picturi, stranele au dispărut, folosite ca lemne de foc în anul marilor zăpezi, iar candelabrul s-a prăbușit din cauza uzurii și a gravitației, însă nimeni nu s-a obosit să-l pună la loc. 

Empi discută cu puținii oameni care trăiesc în acest fund de lume, unde ghețarul este considerat un centru al universului. [spoiler] De la cantor nu află mare lucru despre pastor, în schimb este pus la curent cu povestea unor femei neobișnuite ce au trăit odinioară aici, care nu au fost văzute niciodată spălându-se, mâncând sau dormind, dar cu toate acestea erau cele mai grozave femei care au existat vreodată, parcă descinse dintr-o saga islandeză. În casa parohială lipsită de ușă, Empi este întâmpinat de femeia bănuită că ar fi ibovnica pastorului Jón. Timp de câteva zile, tânărul este hrănit cu zeci de feluri de prăjituri și o cafea cu gust de mucegai, pentru că peștele sau alte mâncăruri obișnuite sunt considerate sub demnitatea lui de trimis al episcopului. 

În sat își face apariția un vechi prieten al pastorului, Mundi Mundason, inventator și mistic care i-a suflat nevasta acestuia cu ani în urmă. El s-a întors împreună cu trei discipoli ciudați, pentru un ritual de resurecție al conținutului misterioasei cutii care a fost depusă pe ghețar. Numai că evenimentele nu prea decurg conform planului, o femeie crezută dispărută reapare pe neașteptate, iar Empi are parte de o experiență metafizică, care îi dă peste cap percepția asupra lumii. [spoiler]

Ed. Niculescu, 2006, 236 pag.,
trad. Crenguța Năpristoc,
T. orig.: Kristnihald undir Jökli, 1968
(literal: Christianity at the Glacier)
Felul în care sunt redate dialogurile este un pic ciudat: în locul liniuțelor sau ghilimelelor obișnuite, sunt trecute numele interlocutorilor, pentru că narațiunea ia forma unui raport, pe care Empi îl redactează pentru episcop. La început, acest lucru m-a deranjat un pic, însă am trecut destul de repede peste neajuns, căci dialogurile devin oricum absurde, însă atât de savuroase și de amuzante, încât nu am mai putut să le găsesc nici cel mai mic cusur. 

Scriitura lui Laxness este plină de umor, situațiile stranii pe care le născocește sunt delicioase, iar amestecul de fantastic și realitate a fost în doza perfectă pentru mine. Finalul m-a lăsat într-o stare de reverie, întrebându-mă cât din cele întâmplate a fost real și cât a avut loc în imaginație. Unele lucruri sunt confirmate, altele rămân fără explicație, însă misterul nu face decât să sporească farmecul acestui loc de la capătul lumii, guvernat de ghețar și populat de o mână de oameni, care mai de care mai neobișnuiți.

*Romanul a apărut și la Editura Art, în 2012, în aceeași traducere.


Acest bătrân ar putea fi întruchiparea pastorului de la ghețar.
 (fotograf: Ragnar Axelsson - sursa)
 Islanda văzută prin obiectivul lui Ragnar Axelsson - sursa
Mai multe fotografii din Islanda aici.


21 de comentarii

  1. Mai există traduceri vechi, pe care ai șanse să le găsești prin vreun anticariat. Eu am găsit Clopotul de sticlă. E veche cartea, de prin anii '50. Dar cred că voi citi mai întâi Sub ghețar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Clopotul din Islanda am vrut să zic, dar m-a luat valul, cu gândul la o altă carte.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Serios, a fost tradusă și „Iceland's Bell” (eu le știu după titlurile în engleză)? Mda, mi-a mai zis cineva că a fost tradus și „Oameni independenți” (tot prin anii '50), care e considerată cea mai bună carte a lui Laxness.
      Am citit deja patru romane scrise de Laxness (trebuie să corectez mai sus), îmi place foarte mult acest autor. Din păcate, nu am scis și recenzii (am una în engleză, poate o traduc mai încolo). La „Clopotul din Islanda” n-am ajuns încă, dar îl am în engleză. Ia să mă uit și eu pe google...
      A, și cărțile lui nu prea seamănă una cu alta, dar toate sunt traversate de un umor delicios și o anume candoare care m-a cucerit. Imaginea pe care mi-a creat-o despre Islanda este una fabuloasă, cred că n-o să merg niciodată acolo, ca să nu îmi stric fantezia. :)

      Ștergere
  3. M-ai convins. Am cumparat-o si eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, mă bucur că ți-ai luat cartea, Coffee. Acum nu pot decât să sper că-ți va plăcea. :) De-abia aștept să-ți aflu reacția, pentru că Laxness nu este chiar un favorit universal.

      Ștergere
  4. O carte deosebita. Poate pe multi i-ar obosi lungile pasaje cu subiect esoteric, discutiile cu trimiteri spiritualiste, dar pe mine m-au fascinat. Atmosfera de acolo este pe gustul meu, chiar faceam o gluma citind cartea, ziceam ca oamenii de acolo par a fi niste ardeleni dusi la extrem. Contrastele (golul si natura precara vs prajituri si cozonaci aparuti brusc, chiar daca _ cu mucegai) fac toti banii dati pe carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut „Sub ghețar”, Ștefan. Este, într-adevăr, un roman deosebit, însă nu toată lumea se lasă fermecată de acea atmosferă aparte, iar acele pasaje mai greu digerabile pot atrage o părere nefavorabilă. Pe mine m-a fascinat atmosfera, chiar și acum mă bântuie un fel de amintire plăcută, ca și cum am fost acolo, la ghețar, alături de Empi. Ai citit și altceva de Laxness?

      Ștergere
  5. Nu am mai citit nimic scris de el, dar este pe lista da urmariti. Stiu ca am mai vazut numele lui pe la editura Univers, cred. Lectura cartii se leaga de boala prelungita si chiar moartea mamei din acest an. Este posibil sa fiu subiectiv (s-a legat cumva tema cartii cu trecerea mamei)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, îmi pare rău de pierderea asta imensă pe care ai suferit-o... Astfel de momente cumplite influențează, cu siguranță, lecturile din acea perioadă; câteodată, întâlnim cărți ce par croite special pentru noi și suferința (sau bucuria) noastră...

      Ștergere
    2. Asa mi-am zis si eu atunci, plus ca linistea cartii ma ... linistea. In alta ordine de idei, zilele astea citesc o antologie de poezie nordica si acum 10 minute am ajuns chiar la acest autor :).

      Ștergere
    3. Interesant! Care este titlul acestei antologii și la ce editură a apărut? Mă întreb cum arată/sună o poezie scrisă de Halldór Laxness...

      Ștergere
  6. Este o antologie veche de poezie nordica (Danemarca, Finlanda, Islanda, Suedia, Norvegia) din seria celor publicate de Editura pentru literatura in colectia biblioteca pentru toti, aparuta in 1968 in 2 vol. O sa includ poezia diseara la rubrica de pe blogul meu, poezia saptamanii. Nu este spectaculoasa, dar sare in evidenta cel putin dintre poeziile conationalilor sai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aham, mersi de informații. În acest caz, aștept postarea ta! Recunosc, nu am mai citit poezie de multă vreme, dar sunt foarte curioasă în legătură cu cea scrisă de Laxness.

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. Eu mă bucur că te-ai arătat interesat de Laxness, KJ. Sper să găsești un ebook pentru ”Sub ghețar”, n-am idee dacă există așa ceva.

      Ștergere
  8. Totusi mi se pare numele foarte cunoscut. Ma intreb daca nu cumva am citit ceva de el cu multa vreme in urma. Trebuie sa fac ceva sapaturi :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine știe, poate că ai citit ceva de Laxness! Am și eu câteva cărți pe care le-am citit mai demult și ale căror titluri sau autori nu mi le pot aminti și pace. Este chiar enervant, mai ales că am niște imagini din ele care plutesc la periferia memoriei, dar nu-mi pot aminti mai mult. Culmea culmilor este o carte de povestiri pe care am citit-o acum câțiva ani într-o vacanță în Grecia, țin minte că era de la Polirom, dar restul s-a șters din memorie. Oare ce carte era? Poate doar prin hipnoză să-mi mai aduc aminte... :)) Din punctul ăsta de vedere, Goodreads este genial, pentru că am acolo un jurnal al lecturilor foarte bine pus la punct pentru ultimii trei ani. :)

      Ștergere
  9. Acest roman a fost si ecranizat, regia ii apartine fiicei scriitorului. Ma indoiesc ca in Romania l-am putea viziona, dar trailerul filmului este pe youtube. http://m.imdb.com/title/tt0137891/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, oau, nu știam că există și un film, regizat chiar de fiica lui Laxness. E mai vechi, deci probabil că e destul de greu de găsit, dar aș fi tare curioasă să-l văd.
      (Scuze că răspund atât de târziu, Alice!)

      Ștergere
  10. e trist sa aflam ca nici una dintre cartile lui laxness nu a fost tradusa din islandeza. toate au venit prin intermediar (german, englez, nu stiu daca nu cumva si rus, in cazul tatianei berindei).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi închipui că nu găsești pe toate drumurile un român care știe islandeza și mai are și talent literar, căci nu e de ajuns să cunoști o limbă pentru a putea face o traducere bună, e nevoie și de ceva simț artistic. :) Din câte am înțeles, cei de la Polirom au găsit între timp o astfel de persoană și s-ar putea ca următoarea traducere să fie direct din islandeză. Sper să nu fie doar un zvon. :)

      Ștergere

Un produs Blogger.