luni, 22 mai 2017

Inocenții - Ioana Pârvulescu




În anumite privințe, casele seamănă mult cu oamenii: le privești învelișul exterior, afli poate când s-au născut și alte repere importante din existența lor, dar nu prea ai cum să cunoști ce s-a petrecut înlăuntru. De câte ori, uitându-mă la o clădire interesantă, nu m-am întrebat ce întâmplări se leagă de acele ziduri și încăperi! Iată că, prin intermediul unei cărți precum Inocenții, putem păși în intimitatea unei case, aflând câteva dintre poveștile oamenilor care au locuit-o sau i-au trecut pragul. Cartea Ioanei Pârvulescu - nu tocmai roman, dar nici proză scurtă - ne poartă din pivniță până pe acoperiș, prin istoria, camerele și tainele unei case din Brașov, „născută” cândva prin secolul 17, sau chiar mai devreme.

luni, 15 mai 2017

Concurs (încheiat): două vouchere de cheltuit la Bookfest 2017



Mai e puțin și începe Salonul Internațional de Carte Bookfest, care ajunge anul acesta la a doisprezecea ediție. În perioada 24-28 mai 2017, la Romexpo, peste 200 de edituri vor fi prezente cu noi apariții, evenimente și reduceri. Oaspetele de onoare al ediției din acest an este Suedia. Sub sloganul „Sweden: Creating Stories”, scriitori, ilustratori de carte și editori din Suedia vor participa la lecturi publice, lansări de carte, dezbateri și mese rotunde. Pentru cei mici se vor organiza evenimente și activități interactive, atât în cadrul Bookfest Junior, cât și în spațiul Kids Corner al Suediei. Intrarea la târg și la evenimente este liberă, iar programul țării invitate îl puteți consulta aici.

duminică, 30 aprilie 2017

Jurnal de lectură - aprilie



Aprilie e la final și, cum luna asta n-am reușit să scriu nimic pentru blog, am lăsat urgențele deoparte pentru a publica măcar un articol. De obicei, tăcerile astea se leagă de evenimente nefericite, când mi se pare complet aiurea să-mi văd de pasiunile mele ca și cum nimic nu s-ar întâmpla în jurul meu. De data aceasta, am tăcut din cauza lipsei de timp. Eu nu am genul acela de job care-mi permite să rup câteva ore din programul de lucru pentru a mă ocupa de alte activități. Când lucrez, apăi chiar lucrez, inclusiv în weekend, și nu-mi mai rămâne timp pentru altceva. Iar la întâlnirile cu prietenii nu pot să renunț - de altfel, dacă mi-aș refuza o mică relaxare din când în când, viața ar fi colorată în tonuri mult prea sumbre pentru gustul meu. Ce-a ieșit mai jos e o combinație între Viața mea printre cărți și un scurt jurnal de lectură, pentru că n-am citit prea mult în aprilie. De preferat, a se citi de jos în sus.

Când am ajuns eu, programul se terminase deja, nu știu dacă a fost fain au ba la San Jordi-ul timișorean 

miercuri, 29 martie 2017

Ready Player One - Ernest Cline




Cu câtă înfrigurare am citit Ready Player One! Mi-am luat notițele la recitit pentru a scrie despre romanul lui Ernest Cline, căci recenziile din ultima vreme par să reflecte doar o parte a lecturilor mele, iar eu citesc destul de variat - am în meniu și science-fiction, distopii, fantasy și cărți pentru copii & adolescenți -, dar se pare că reușesc să scriu doar despre cărțile mai „serioase”. N-aș vrea să vă faceți o părere greșită despre mine, așadar voi adăuga la final și câteva rânduri mai personale. :)

duminică, 26 martie 2017

Jurnal de lectură - martie


Pentru că, până apuc eu să scriu recenziile, uneori am poftă să împărtășesc unele impresii despre cărțile pe care le citesc, m-am gândit să deschid un jurnal de lectură. Să vedem cât timp voi reuși să mă țin de el. Pentru prima postare, am notat impresii retroactive. Așadar, a se citi de jos în sus. :)


25 martie

Cât de mișto este Casa Heap a lui Edward Carey! Mi-a plăcut cartea ca obiect de când am văzut coperta, iar apoi am descoperit că are și desene ale autorului în interior (fiecare capitol începe cu o ilustrație alb-negru), dar nu mă așteptam să fiu atât de încântată de poveste! Am citit câteva pagini și am fost fermecată pe loc - deja am ajuns la jumătate, dar nici n-aș vrea să se termine. Nu-i tocmai o carte pentru copii, ci mai degrabă pentru adolescenți și adulți, căci are mult umor negru și întâmplări macabre, care pe alocuri sunt surprinzător de dure. Mie-mi place la nebunie și mă amuză de numa-numa - plus că și scriitura e foarte faină și nu pot găsi niciun cusur cărții ăsteia. Mi se pare cartea perfectă pentru un adult care păstrează încă un spirit de copil și gustă totodată umorul negru și poveștile grotești - cred că tocmai mi-am făcut un profil sumar de cititor. :))

Momentan, am lăsat deoparte Simpatizantul, dar observ că sunt ceva mai interesată să continui lectura - are totuși și destule părți faine.

sâmbătă, 18 martie 2017

Eram singur și fericit - Paweł Huelle




După experiența dezamăgitoare de care am avut parte cu Valurile Virginiei Woolf, am tânjit după o carte caldă și plină de emoție, și iată că am avut marele noroc de a deschide Eram singur și fericit, volumul de povestiri al polonezului Paweł Huelle. Să ne înțelegem: nu căutam ceva lacrimogen și siropos - nu prea suport cărțile de acest gen -, ci o lectură care să vibreze de o frumusețe firească, naturală, cu o dimensiune umană pe care să o pot percepe atât cu mintea, cât și cu inima. Poveștile lui Paweł Huelle m-au învăluit în dulceața saturată de melancolie a unei proze excelente, în care am găsit cam toate ingredientele pe care le prefer: emoție, umor, sensibilitate, atenție pentru detalii, o plasticitate uimitoare, ba chiar și o doză de realism magic, care m-a încântat peste poate. La toate acestea s-au adăugat informații interesante despre istoria, natura și arhitectura unui loc de care m-am îndrăgostit înainte de a-l cunoaște în realitate: Gdańsk, orașul natal al scriitorului, unde e musai să ajung în viitorul apropiat, mai ales că n-am fost niciodată în Polonia.

luni, 13 martie 2017

Povestiri de pe Calea Moșilor - Adina Popescu




A trecut ceva vreme de când am terminat Povestiri de pe Calea Moșilor, însă prozele din acest volum și-au păstrat și acum aura de candoare, iar unele episoade mi-au rămas bine întipărite în memorie, căci Adina Popescu are un minunat talent de a povesti într-un stil simplu, natural și totodată savuros, transformând întâmplări oarecum banale în povești interesante și pline de haz. Sunt fragmente de copilărie - copilăria Adinei, deși nu pare să fie o carte autobiografică, ci mai degrabă o împletire de amintiri și ficțiune - care lasă senzația unui roman, căci povestirile sunt legate prin personaje și întâmplări care revin, dar mai cu seamă de un loc comun: Calea Moșilor și străzile dimprejur, un spațiu bine delimitat în care se învârte naratoarea, de la vârsta preșcolară până la finalul clasei a opta.

luni, 27 februarie 2017

Valurile - Virginia Woolf




De ani buni, am târât după mine unele prejudecăți legate de scriitura Virginiei Woolf, care mi se părea complicată și absconsă, așa că am tot amânat întâlnirea cu autoarea britanică. Când în sfârșit mi-am făcut curaj, s-ar zice că am pășit cu stângul, alegând Valurile. Se pare că preconcepțiile astea nu erau departe de adevăr, căci de ce mi-era frică n-am scăpat: am găsit un roman dificil și pretențios, care m-a provocat mai mult pe plan intelectual, cu ocazionale scurtcircuite mentale când proza devenea complet ininteligibilă, dar pe plan emoțional m-a lăsat mai rece decât o femeie frigidă.

marți, 21 februarie 2017

Cavalerul și moartea - Leonardo Sciascia




De Leonardo Sciascia aveam pe listă o altă carte - The Day of the Owl, care nu știu dacă a fost tradusă la noi (revin: a apărut în 1963, cu titlul „Cînd se arată cucuveaua: Un roman despre mafie”) - și probabil că n-aș fi ajuns prea curând la acest scurt roman dacă nu mi-l recomanda, indirect, scriitorul Ciprian Măceșaru. Cu ocazia unei vizite la bibliotecă, am zărit Cavalerul și moartea pe un raft și am împrumutat-o fără să mai stau pe gânduri, curioasă să aflu despre ce e vorba în această carte, care nu este tocmai una polițistă.

miercuri, 1 februarie 2017

O zi mai lungă decât veacul - Chingiz Aitmatov




O zi mai lungă decât veacul pare a fi o carte uitată, despre care puțină lume mai vorbește astăzi, cu excepția celor care au citit-o, i-au descoperit valoarea și o recomandă la rândul lor. Doi dintre ei sunt Gabriel și Adrian, și tare mă bucur că, prin intermediul lor, am ajuns și eu la această carte cu totul specială. Gabriel nu s-a înșelat. Mi-a plăcut nespus de mult romanul scriitorului kârgâz Chingiz Aitmatov, una dintre acele cărți rare care știu să vorbească despre lucruri importante într-un mod simplu, dar minunat. Genul de carte care nu este atinsă de timp, căci temele și ideile pe care le cuprinde rămân la fel de actuale de-a lungul veacurilor - asemenea legendelor atât de prețuite de Aitmatov. O carte care oprește timpul și anulează lumea exterioară, pentru a întrupa în schimb lumea ei, născută din cuvinte încărcate de sens.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...