vineri, 16 iunie 2017

O căutare - Ligia Ruscu




După trei ani de la debutul cu O dimineață la vânătoare (un roman despre viața în Țara Românească pe la 1830, care mi-a plăcut foarte mult), iată că Ligia Ruscu publică un nou roman de mari dimensiuni, prin care își surprinde cititorii: O căutare este nici mai mult, nici mai puțin decât... un basm pentru adulți. Despre O dimineață la vânătoare s-a spus că a revitalizat romanul istoric autohton; de data aceasta, O căutare readuce pe scena literară basmul, prin intermediul unei narațiuni care depășește cu mult atributele legate de amploarea și de complexitatea genului. Sper să nu mă înșel prea mult dacă spun că literatura noastră contemporană avea nevoie de o astfel de carte, în care miturile și legendele românești să fie scuturate de praf, îmbrăcate în straie noi și prezentate cititorilor adulți într-o narațiune proaspătă și antrenantă, care-i poate atrage și pe cei ce, de regulă, nu gustă poveștile fantastice.

marți, 13 iunie 2017

Un bărbat pe nume Ove - Fredrik Backman




Când am citit Un bărbat pe nume Ove în limba engleză, m-am mirat că încă nu a fost tradus la noi, căci romanul lui Fredrik Backman este taman genul acela care prinde foarte bine la cititori: are o poveste interesantă care te poartă între râs și tristețe, este ușor de citit, fără a fi o carte superficială, este destul de bine scris, fără a avea pretenția unei stilistici înalte, are mult umor și un protagonist memorabil, de care e imposibil să nu te atașezi, chiar dacă el, în esență, detestă oamenii și este unul dintre cele mai asociale personaje pe care le poți întâlni în literatură. Ove mi-a amintit un pic de Ebenezer Le Page din romanul omonim al britanicului Gerald Basil Edwards, o altă carte pe care mi-aș dori să o văd tradusă la noi. Iar dacă ați gustat Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry, cu siguranță veți citi cu plăcere și cartea asta (există chiar unele similitudini între Harold și Ove).

miercuri, 7 iunie 2017

Jurnal de lectură - iunie



Când am început acest jurnal de lectură, am făcut-o cu gândul să scriu în el regulat, de-a lungul întregii luni, exact cum ar trebui să fie un jurnal. Până acum, n-am reușit să mă țin de planul inițial, așa că am scris cam toate textele odată, la finalul lunii. Cum iunie se arată ceva mai lejer, voi încerca să notez la timp câteva rânduri despre cărțile pe care le citesc sau despre alte întâmplări cu temă literară. Voi completa jurnalul periodic cu tot ce-i demn de menționat, și poate că uneori mă voi abate puțin de la tema strict livrescă, dar sper să fie cu iertare. 


(va urma :D)

14 iunie

Viața necunoscută a copacilor de Alejandro Zambra e în sfârșit a mea! :D Sper să-mi placă tot atât de mult pe cât mi-am dorit-o. Am făcut ochii mari când am văzut că s-a tradus și la noi, la Curtea Veche - eu auzisem de autorul chilian pe Goodreads și aveam taman cartea asta pe lista de dorințe. Are editura asta o colecție grozavă, mai scot din când în când câte un titlu de care n-a auzit aproape nimeni, dar de regulă foarte bun - Zâtul, Femeile lui LazărSuntem deja uitarea ce vom fiSatantangoElogiu femeilor mature sunt doar câteva dintre cărțile excelente apărute la ei. Dacă nu mă înșel, tot ei l-au publicat prima oară pe Bolaño, cu Târfe asasine.

A post shared by Ema Cojocaru (@emamemi) on


miercuri, 31 mai 2017

Jurnal de lectură - mai




Deși a fost o lună destul de încărcată, constat cu surprindere că am reușit să citesc vreo șapte cărți, așa că de data aceasta chiar voi vorbi despre lecturi. E drept, majoritatea au fost cărți scurte, dar tot nu-mi explic cum, în șapte zile foarte ocupate, am reușit să citesc trei romane și să termin încă unul în franceză, pe care-l abandonasem pe la jumătate. O altă surpriză este faptul că sunt la zi cu reading challenge-ul de pe Goodreads - cred că am avut un avans datorită audiobook-urilor ascultate pe la începutul anului. Acum, când e vreme faină, nu mai am răbdare să stau cu căștile în urechi, probabil că voi reveni la cărțile audio abia prin octombrie sau noiembrie. În schimb, am reluat obiceiul de a citi la plimbarea cu Bruno: zece pagini tot reușesc să parcurg în cele 20 de minute cât ne oprim la toate gardurile.

vineri, 26 mai 2017

Casa Heap - Edward Carey




Deși nu va fi pe gustul tuturor, Casa Heap de Edward Carey a fost pentru mine o surpriză nemaipomenită: am descoperit nu doar o carte-obiect ilustrată într-un stil aparte, ci și o poveste savuroasă, cu mult umor negru, mister și răsturnări de situație, personaje bizare și o pronunțată nuanță fantastică. Ilustrațiile alb-negru ale lui Carey, destul de neliniștitoare și cu un vag iz macabru, completează povestea într-un mod foarte reușit. Spuneam și în jurnalul de lectură că romanul m-a cucerit de la primele pagini și l-am citit cu o plăcere imensă, regăsind ceva din fiorul simțit în copilărie, când devoram cărțile de aventuri.

luni, 22 mai 2017

Inocenții - Ioana Pârvulescu




În anumite privințe, casele seamănă mult cu oamenii: le privești învelișul exterior, afli poate când s-au născut și alte repere importante din existența lor, dar nu prea ai cum să cunoști ce s-a petrecut înlăuntru. De câte ori, uitându-mă la o clădire interesantă, nu m-am întrebat ce întâmplări se leagă de acele ziduri și încăperi! Iată că, prin intermediul unei cărți precum Inocenții, putem păși în intimitatea unei case, aflând câteva dintre poveștile oamenilor care au locuit-o sau i-au trecut pragul. Cartea Ioanei Pârvulescu - nu tocmai roman, dar nici proză scurtă - ne poartă din pivniță până pe acoperiș, prin istoria, camerele și tainele unei case din Brașov, „născută” cândva prin secolul 17, sau chiar mai devreme.

luni, 15 mai 2017

Concurs (încheiat): două vouchere de cheltuit la Bookfest 2017



Mai e puțin și începe Salonul Internațional de Carte Bookfest, care ajunge anul acesta la a doisprezecea ediție. În perioada 24-28 mai 2017, la Romexpo, peste 200 de edituri vor fi prezente cu noi apariții, evenimente și reduceri. Oaspetele de onoare al ediției din acest an este Suedia. Sub sloganul „Sweden: Creating Stories”, scriitori, ilustratori de carte și editori din Suedia vor participa la lecturi publice, lansări de carte, dezbateri și mese rotunde. Pentru cei mici se vor organiza evenimente și activități interactive, atât în cadrul Bookfest Junior, cât și în spațiul Kids Corner al Suediei. Intrarea la târg și la evenimente este liberă, iar programul țării invitate îl puteți consulta aici.

duminică, 30 aprilie 2017

Jurnal de lectură - aprilie



Aprilie e la final și, cum luna asta n-am reușit să scriu nimic pentru blog, am lăsat urgențele deoparte pentru a publica măcar un articol. De obicei, tăcerile astea se leagă de evenimente nefericite, când mi se pare complet aiurea să-mi văd de pasiunile mele ca și cum nimic nu s-ar întâmpla în jurul meu. De data aceasta, am tăcut din cauza lipsei de timp. Eu nu am genul acela de job care-mi permite să rup câteva ore din programul de lucru pentru a mă ocupa de alte activități. Când lucrez, apăi chiar lucrez, inclusiv în weekend, și nu-mi mai rămâne timp pentru altceva. Iar la întâlnirile cu prietenii nu pot să renunț - de altfel, dacă mi-aș refuza o mică relaxare din când în când, viața ar fi colorată în tonuri mult prea sumbre pentru gustul meu. Ce-a ieșit mai jos e o combinație între Viața mea printre cărți și un scurt jurnal de lectură, pentru că n-am citit prea mult în aprilie. De preferat, a se citi de jos în sus.

Când am ajuns eu, programul se terminase deja, nu știu dacă a fost fain au ba la San Jordi-ul timișorean 

miercuri, 29 martie 2017

Ready Player One - Ernest Cline




Cu câtă înfrigurare am citit Ready Player One! Mi-am luat notițele la recitit pentru a scrie despre romanul lui Ernest Cline, căci recenziile din ultima vreme par să reflecte doar o parte a lecturilor mele, iar eu citesc destul de variat - am în meniu și science-fiction, distopii, fantasy și cărți pentru copii & adolescenți -, dar se pare că reușesc să scriu doar despre cărțile mai „serioase”. N-aș vrea să vă faceți o părere greșită despre mine, așadar voi adăuga la final și câteva rânduri mai personale. :)

duminică, 26 martie 2017

Jurnal de lectură - martie


Pentru că, până apuc eu să scriu recenziile, uneori am poftă să împărtășesc unele impresii despre cărțile pe care le citesc, m-am gândit să deschid un jurnal de lectură. Să vedem cât timp voi reuși să mă țin de el. Pentru prima postare, am notat impresii retroactive. Așadar, a se citi de jos în sus. :)


25 martie

Cât de mișto este Casa Heap a lui Edward Carey! Mi-a plăcut cartea ca obiect de când am văzut coperta, iar apoi am descoperit că are și desene ale autorului în interior (fiecare capitol începe cu o ilustrație alb-negru), dar nu mă așteptam să fiu atât de încântată de poveste! Am citit câteva pagini și am fost fermecată pe loc - deja am ajuns la jumătate, dar nici n-aș vrea să se termine. Nu-i tocmai o carte pentru copii, ci mai degrabă pentru adolescenți și adulți, căci are mult umor negru și întâmplări macabre, care pe alocuri sunt surprinzător de dure. Mie-mi place la nebunie și mă amuză de numa-numa - plus că și scriitura e foarte faină și nu pot găsi niciun cusur cărții ăsteia. Mi se pare cartea perfectă pentru un adult care păstrează încă un spirit de copil și gustă totodată umorul negru și poveștile grotești - cred că tocmai mi-am făcut un profil sumar de cititor. :))

Momentan, am lăsat deoparte Simpatizantul, dar observ că sunt ceva mai interesată să continui lectura - are totuși și destule părți faine.

sâmbătă, 18 martie 2017

Eram singur și fericit - Paweł Huelle




După experiența dezamăgitoare de care am avut parte cu Valurile Virginiei Woolf, am tânjit după o carte caldă și plină de emoție, și iată că am avut marele noroc de a deschide Eram singur și fericit, volumul de povestiri al polonezului Paweł Huelle. Să ne înțelegem: nu căutam ceva lacrimogen și siropos - nu prea suport cărțile de acest gen -, ci o lectură care să vibreze de o frumusețe firească, naturală, cu o dimensiune umană pe care să o pot percepe atât cu mintea, cât și cu inima. Poveștile lui Paweł Huelle m-au învăluit în dulceața saturată de melancolie a unei proze excelente, în care am găsit cam toate ingredientele pe care le prefer: emoție, umor, sensibilitate, atenție pentru detalii, o plasticitate uimitoare, ba chiar și o doză de realism magic, care m-a încântat peste poate. La toate acestea s-au adăugat informații interesante despre istoria, natura și arhitectura unui loc de care m-am îndrăgostit înainte de a-l cunoaște în realitate: Gdańsk, orașul natal al scriitorului, unde e musai să ajung în viitorul apropiat, mai ales că n-am fost niciodată în Polonia.

luni, 13 martie 2017

Povestiri de pe Calea Moșilor - Adina Popescu




A trecut ceva vreme de când am terminat Povestiri de pe Calea Moșilor, însă prozele din acest volum și-au păstrat și acum aura de candoare, iar unele episoade mi-au rămas bine întipărite în memorie, căci Adina Popescu are un minunat talent de a povesti într-un stil simplu, natural și totodată savuros, transformând întâmplări oarecum banale în povești interesante și pline de haz. Sunt fragmente de copilărie - copilăria Adinei, deși nu pare să fie o carte autobiografică, ci mai degrabă o împletire de amintiri și ficțiune - care lasă senzația unui roman, căci povestirile sunt legate prin personaje și întâmplări care revin, dar mai cu seamă de un loc comun: Calea Moșilor și străzile dimprejur, un spațiu bine delimitat în care se învârte naratoarea, de la vârsta preșcolară până la finalul clasei a opta.

luni, 27 februarie 2017

Valurile - Virginia Woolf




De ani buni, am târât după mine unele prejudecăți legate de scriitura Virginiei Woolf, care mi se părea complicată și absconsă, așa că am tot amânat întâlnirea cu autoarea britanică. Când în sfârșit mi-am făcut curaj, s-ar zice că am pășit cu stângul, alegând Valurile. Se pare că preconcepțiile astea nu erau departe de adevăr, căci de ce mi-era frică n-am scăpat: am găsit un roman dificil și pretențios, care m-a provocat mai mult pe plan intelectual, cu ocazionale scurtcircuite mentale când proza devenea complet ininteligibilă, dar pe plan emoțional m-a lăsat mai rece decât o femeie frigidă.

marți, 21 februarie 2017

Cavalerul și moartea - Leonardo Sciascia




De Leonardo Sciascia aveam pe listă o altă carte - The Day of the Owl, care nu știu dacă a fost tradusă la noi (revin: a apărut în 1963, cu titlul „Cînd se arată cucuveaua: Un roman despre mafie”) - și probabil că n-aș fi ajuns prea curând la acest scurt roman dacă nu mi-l recomanda, indirect, scriitorul Ciprian Măceșaru. Cu ocazia unei vizite la bibliotecă, am zărit Cavalerul și moartea pe un raft și am împrumutat-o fără să mai stau pe gânduri, curioasă să aflu despre ce e vorba în această carte, care nu este tocmai una polițistă.

miercuri, 1 februarie 2017

O zi mai lungă decât veacul - Cinghiz Aitmatov




O zi mai lungă decât veacul pare a fi o carte uitată, despre care puțină lume mai vorbește astăzi, cu excepția celor care au citit-o, i-au descoperit valoarea și o recomandă la rândul lor. Doi dintre ei sunt Gabriel și Adrian, și tare mă bucur că, prin intermediul lor, am ajuns și eu la această carte cu totul specială. Gabriel nu s-a înșelat. Mi-a plăcut nespus de mult romanul scriitorului kârgâz Cinghiz Aitmatov, una dintre acele cărți rare care știu să vorbească despre lucruri importante într-un mod simplu, dar minunat. Genul de carte care nu este atinsă de timp, căci temele și ideile pe care le cuprinde rămân la fel de actuale de-a lungul veacurilor - asemenea legendelor atât de prețuite de Aitmatov. O carte care oprește timpul și anulează lumea exterioară, pentru a întrupa în schimb lumea ei, născută din cuvinte încărcate de sens.

joi, 26 ianuarie 2017

Invenția lui Morel - Adolfo Bioy Casares




Voiam de multă vreme să citesc Invenția lui Morel a scriitorului argentinian Adolfo Bioy Casares, o carte publicată în 1940, pe care Borges o considera perfectă (cel puțin pentru acele vremuri), și al cărei titlu face referire la „Insula doctorului Moreau”. Este o carte ingenioasă, foarte bine scrisă, cu un final surprinzător, care abordează subiectul nemuririi, al singurătății - văzută ca un fel de moarte -, dar și al dragostei, banala și înălțătoarea dragoste, care schimbă invariabil modul de a percepe lumea. 

Cred că ne pierdem nemurirea pentru că rezistența la moarte n-a evoluat; îmbunătățirile pun accentul pe prima idee, rudimentară, de a menține viu întreg corpul, dar ar trebui căutată doar păstrarea a ceea ce ține de conștiință. (pag. 21)

miercuri, 18 ianuarie 2017

Planuri de lectură (modeste) pentru 2017



Cărțile pe care mi-am propus să le citesc în 2017

Inițial, m-am gândit ca anul acesta să nu-mi mai fac planuri de lectură, având în vedere că nu prea m-am ținut nici de cele din 2015 și 2016, dar, pe de altă parte, nimeni nu poate tăgădui plăcerea de a face planuri și liste, care, la început de an, când zilele se întind promițătoare înainte, par foarte ușor de realizat. Mi-am dat seama că asta a fost probabil greșeala, faptul că mi-am propus să citesc prea mult, pentru ca apoi să mă abat de la intențiile mele, atrasă de noile apariții sau de alte cărți ivite pe nepusă masă, căci nu sunt nici pe departe acea persoană riguroasă, care-și urmează drumul cu încăpățânare și ochelari de cal, imună la tentațiile livrești.

joi, 12 ianuarie 2017

Câteva cărți despre iarnă (neapărat cu zăpadă)




Anul trecut am trecut în revistă câteva cărți despre vară, iar Lavinia m-a provocat să fac o astfel de listă pentru fiecare anotimp, dar, cum e mai greu să găsesc cărți despre toamnă și primăvară, am sărit direct la iarnă, că tot suntem scufundați în nămeți zilele acestea. :) Încă din vară aveam vreo patru sau cinci posibile candidate, iar între timp mi-am amintit și alte cărți pe care le-am citit de-a lungul vremii. 

Am lăsat deoparte poveștile de Crăciun, căci mi-am propus să aleg acele cărți în care iarna devine ea însăși un personaj, sau în care atmosfera hibernală este atât de intensă, încât ne cuprinde dârdâiala chiar dacă le citim în miezul verii. Eu am pățit asta de vreo două ori, cu Palatul de gheață al lui Vesaas și cu Iubire, de Hanne Ørstavik. Autorii nordici conduc detașat (pe listă au intrat trei islandezi, trei norvegieni și un danez), se pare că tot ei se pricep cel mai bine să surprindă esența acestui anotimp și senzațiile pe care le trezește.

luni, 9 ianuarie 2017

Tristețea îngerilor - Jón Kalman Stefánsson




Am citit Tristețea îngerilor la aproape doi ani după Între cer și pământ, primul volum al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, care mă impresionase atât de mult, încât doar speranța că volumul al doilea va apărea în curând și la noi m-a împiedicat să îmi cumpăr întreaga serie în limba engleză. Nu s-a întâmplat curând, pentru că editorilor le cam place să se joace cu inimile cititorilor. Dar așteptarea a meritat, chiar dacă acum sunt de-a dreptul disperată să fac rost de volumul al treilea, căci Tristețea îngerilor s-a încheiat brusc, în mijlocul unei scene extrem de tensionate. În fond, cele trei volume ar fi trebuit să facă parte dintr-o singură carte, pentru că poveștile se leagă și nu prea se justifică împărțirea (poate doar din punct de vedere financiar, ceea ce e de înțeles - eu una n-aș vrea ca Stefánsson să renunțe la scris și să se întoarcă la activitățile dinainte, adică prelucrarea peștelui și zugrăvit).

luni, 2 ianuarie 2017

Statistica lecturilor din 2016




2016 a fost un an destul de plin, care mi-a lăsat mai puțin timp pentru lectură & scris pe blog. Am muncit mai mult, am călătorit mai des, am renovat de una singură prin casă, și uite-așa timpul mi-a ajuns doar pentru 60 de cărți, dintre care vreo 12 au fost audiobook-uri (pentru mine, s-au dovedit o metodă excelentă de a folosi mai eficient o parte din timpul petrecut cu alte activități). Cât despre planurile de lectură făcute la începutul lui 2016, am reușit să citesc 10 cărți din listă, ba am ajuns și la vreo trei din lista pentru 2015. Mă gândesc că poate planurile astea nu-s chiar degeaba, căci mă mai uit din când în când peste ele și-mi amintesc că unele (ahem, multe) cărți au rămas în continuare necitite. 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...