Articole pe Bookaholic (I)

duminică, 29 mai 2016


Poate că unii dintre voi au observat că, de la începutul anului, am început o colaborare cu Bookaholic. Pentru mine este o ocazie nemaipomenită de a scrie și alt gen de articole decât cele cu care eram obișnuită (ca, de exemplu, cronici de evenimente) și de a-mi pune un pic mintea la treabă pentru a găsi idei interesante. Deocamdată, am început o serie de articole pe tema „Bibliotecă de scriitor” și sper să-mi vină și alte idei, pentru că am observat că mă mobilizez un pic mai bine dacă știu că cineva așteaptă materialele, pe când cu blogul mă cam lălăi uneori. O altă parte bună este că, spre deosebire de fotografiile făcute pentru mine, care zac uitate prin calculator cu sutele (miile?), de data aceasta chiar le prelucrez pe cele selectate pentru articole, plus că le mai vede și altcineva în afară de mine. M-am gândit să adun ceea ce scriu pentru Bookaholic în câte o postare pe blog, așa, să fie toate articolele la un loc și să-mi dea avânt să scriu și altele. :)
7

Great Granny Webster - Caroline Blackwood

miercuri, 25 mai 2016


Într-o seară, m-a apucat dorința să recitesc scurtul roman al lui Caroline Blackwood, Great Granny Webster (Străbunica Webster), care, prin atmosfera sumbră și bizară, cu accente gotice, mi-a lăsat o impresie puternică la prima lectură. Deși au trecut numai doi ani și jumătate de când am citit cartea, am constatat că uitasem cea mai mare parte a poveștii, ceea ce într-un final a fost chiar mai bine. Singurele lucruri pe care mi le aminteam erau, de fapt, două imagini. Prima o înfățișa pe străbunica Webster așezată într-un scaun incomod, o bătrână stafidită îmbrăcată în negru, însă extrem de dreaptă și cu o privire de martiră, învăluită în penumbra salonului rece și posomorât din casa ei englezească. A doua imagine care m-a bântuit a fost cea a unui castel pe jumătate ruinat din nordul Irlandei, cu săli friguroase în care podeaua era acoperită de vase de toate formele și dimensiunile, în care sfori atârnând din tavan dirijau șuvoaiele de apă ce pătrundeau prin acoperiș.
4

Marea, marea - Iris Murdoch

luni, 16 mai 2016


Marea, marea a fost prima mea întâlnire cu Iris Murdoch, prilejuită de Antoaneta Ralian - prietenă a autoarei britanice timp de douăzeci și cinci de ani - și cartea ei de memorii, Amintirile unei nonagenare. Nu știam la ce să mă aștept, nu aveam nici o idee despre subiectul romanului sau despre stilul lui Iris Murdoch, însă scriitura ei m-a fermecat de la bun început printr-un magnetism aparte, care s-a păstrat până și în lungile pasaje care, în aparență, nu vorbesc despre nimic deosebit. În cele din urmă, am optat pentru lectura cărții în limba engleză, pentru a mă bucura de farmecul scriiturii în original, însă am citit în paralel o mulțime de fragmente din ediția românească, în traducerea excelentă a Antoanetei Ralian.

Nici n-a mai contat că mă așteptau șase sute și ceva de pagini, căci călătoria alături de Charles Arrowby - infamul protagonist și narator al cărții - a fost în mare parte imprevizibilă, punctată de întâmplări ciudate, elemente pseudo-fantastice și răsturnări de situație, precum și de personaje care intră și ies din scenă când te aștepți mai puțin, ca într-o comedie ușor macabră care pe parcurs se transformă în dramă. Chiar am avut senzația că mă aflu în fața unei scene pe care evoluează o mână de actori, sub îndrumarea despotică a regizorului Charles Arrowby, care, deși a părăsit lumea teatrului, continuă să dirijeze viețile celor din jur (sau cel puțin încearcă să o facă, convins că și-a păstrat aura și influența), manipulând totul în funcție de capriciile și obsesiile sale și privind lumea din perspectiva sa egocentrică și vanitoasă. 
13

(încheiat) 25 de ani de plăcerea lecturii cu editura Nemira & concurs aniversar

vineri, 13 mai 2016


Anul acesta, editura Nemira împlinește 25 de ani de la înființare. Pentru a sărbători un sfert de secol de plăcerea lecturii, editura a lansat campania Super-cititorii Nemira, dedicată cititorilor care i-au fost alături de-a lungul anilor. În cadrul acestui eveniment, toți iubitorii de carte sunt invitați la un maraton aniversar și la completarea unui Reading checklist, în urma căruia va fi găsit un SUPER-CITITOR.
14

Dama de pică și alte povestiri - Aleksandr S. Pușkin

marți, 10 mai 2016


Poate că nu aș fi citit prea curând Dama de pică și alte povestiri de Aleksandr Pușkin dacă romanul „Frații Karamazov” nu mi-ar fi trezit interesul pentru literatura clasică rusă și dacă nu aș fi constatat recent că n-am mai pus mâna de multă vreme pe un volum de proză scurtă. Chiar dacă la început am avut o oarecare reținere față de subiectele și personajele atât de diferite de vremurile noastre, povestirile au început să-mi placă din ce în ce mai mult, pentru ca la final să-mi pară rău că s-au terminat (am aflat ulterior că există un alt volum apărut la Editura Corint, care conține mai multe proze de Pușkin). 

Unele povestiri își fac simțită vârsta, însă majoritatea au un aer atemporal, rămânând la fel de interesante și de captivante și astăzi, la aproape două secole de la conceperea lor. Printre favoritele mele se numără Dubrovski, Dama de pică, Domnișoara țărăncuță, Căpitanul de poștă și Dricarul, însă fiecare poveste are câte un subiect neobișnuit sau un final surprinzător, toate sunt presărate cu vorbe de duh și cu umor, iar câteva au accente fantastice - o diversitate care a făcut lectura mult mai antrenantă și mai satisfăcătoare decât mă așteptam la început.
6

Câteva cărți de proză scurtă

miercuri, 4 mai 2016


carti de proza scurta povestiri
Volumele de proză scurtă pe care le am în bibliotecă (deschideți fotografia în altă fereastră pentru a o vedea la dimensiune mai mare)

Sursa de inspirație a acestui articol se datorează Laviniei, de la care am aflat că mai este luna prozei scurte. Se pare că, în cazul meu, este nevoie ca cineva să mă tragă de mânecă pentru a-mi reaminti că n-am mai trecut de multă vreme prin ograda acestui gen literar. M-am uitat pe Goodreads și am constatat că ultima colecție de povestiri a fost Armele secrete de Julio Cortázar, citită în august 2015. De atunci, n-am mai pus mâna pe o carte de proză scurtă și nici n-aveam de gând s-o fac prea curând, până am citit articolul Laviniei.

Am profitat de ocazie pentru a scormoni prin bibliotecă și a scoate la iveală cărțile de proză scurtă. Unele se aflau pe rândurile din spate și aproape că uitasem de existența lor, iar când teancul a fost gata mi s-au părut cam puține, în comparație cu numărul cărților pe care le dețin. În timp ce le căutam, am încercat să înțeleg de ce citesc atât de rar povestiri. Poate că nu mă atrag în mod special? Poate că am rețineri din cauza scurtimii lor și a amalgamului de personaje și situații care se regăsesc într-o singură carte? Îmi lipsește o genă esențială pentru a le aprecia așa cum se cuvine? O cauză există, chiar dacă nu o pot identifica și formula în mod elocvent. Cu toate că nu-mi displace acest gen literar, ba de-a lungul timpului am întâlnit o mulțime de povestiri excelente, adevărul este că prefer să citesc romane sau nuvele, iar când aleg proză scurtă o fac în mod deliberat, de parcă aș lua un medicament necesar.
25
Un produs Blogger.